Viața nu e corectă iar celulele de grăsime sunt nesimțite
Există oare o componentă genetică pentru îngrășare? Dar pentru fenomenul YOYO?
Sigur că există, sunt o mulțime de studii care arată că ar exista o legătură.
Așa, și?
Înseamnă asta că se schimbă ceva în demersurile pe care le ai de făcut?
Nu, evident.
Tot trebuie să stai departe de alcool, patiserie, dulciuri;
Tot trebuie să faci mișcare constant;
Tot trebuie să te culci devreme;
Tot e bine să mănânci cât mai multe legume;
Tot trebuie să mănânci pește pentru omega 3;
Tot e bine să nu torni ulei cu bidonul în salată;
Tot trebuie să te ferești de mezeluri sau slănină.
✅ E MAI GREU PENTRU UNII?
E mai greu pentru cineva cu predispoziții genetice care favorizează îngrășarea să slăbească și să se mențină? Evident.
O astfel de persoană va trebui probabil să muncească de 10x mai mult decât alte persoane doar ca să arate normal.
Așa și? Cine a spus că viața e corectă?
✅ AM AVUT NOROC
Am avut norocul să mă nasc într-o familie cu oameni muncitori;
Am avut norocul să primesc o educație și o direcție bună;
Am avut norocul să fiu ținut din scurt să nu o iau pe arătură;
Am avut noroc să petrec multe vacanțe la țară și să învăț ce înseamnă munca fizică, să dau la sapă și la coasă, să tai lemne, să am grijă de animale;
Am avut norocul să nu fiu ținut în puf;
Am avut norocul să nu primesc bani fără să muncesc pentru ei;
Am avut norocul să câștig la loteria genetică 1.85 înălțime și ochi albaștri; 😈
Am avut norocul să văd până la 25 de ani zeci de țări și să fiu expus mediului academic. Eram șofer și translator pentru tata care era profesor la Politehnică.
Am avut norocul să fiu foarte des la momentul potrivit, în locul potrivit;
Am avut norocul să fiu rock bottom de mai multe ori și să fac foamea adevărată.
Am avut de mic avantaje circumstanțiale, favorabile sau poți spune chiar nedrepte.
✅ AM MUNCIT MAI PUȚIN
Sigur că în aceste condiții întotdeauna am putut să muncesc mai puțin decât alții.
După ce am slăbit, normal că la interviuri am fost avantajat.
Dacă ai 2 candidați cu CV-uri similare, dar unul e mic și întesat,
Iar altul e înalt, fit și cu ochi albaștri, ce o să alegi?
Vezi? Viața nu e corectă.
✅ AM FOST GRAS DE MIC
Părinții mei după ce s-au mutat în București au început să pună kilograme.
Încă din copilărie am avut părinți obezi, rudele din partea mamei de la Jurilovca toți obezi.
Vărul meu a fost obez din copilărie (și este în continuare). La fel și fratele meu.
Nu sunt doar grăsuți bla ești înalt și nu se vede, ci în zona de obezitate morbidă.
O familie de obezi.
Și eu am fost ba gras, ba obez până la 28 de ani când am renunțat la obezitate.
Cu cât înveți mai multă carte cu atât dai de tot felul de studii care îți arată că există și componente genetice care te împiedică să slăbești.
Chiar și în copilărie am auzit de multe ori despre această legătură:
„Ai părinți obezi deci e normal să fii gras și să îți fie foarte greu să slăbești.”
✅ 3 DIN 30
În școala primară cam 2-3 copii din 30 erau grași. Eu eram unul dintre ei.
Când alții alergau, eu gâfâiam, eram roșu și transpirat non-stop.
Când ații făceau tracțiuni, poate chiar și într-o mână, eu mă uitam neputincios.
Dar nu e ca și cum eu mâncam toată ziua junk food și nu mă mișcam.
În pauze și în drum spre școală cu toții ronțăiam ceva, fie covrigi, gume Turbo, trigoane, pateuri.
În pauze alergam, după școală jucam fotbal sau tenis de picior, mergeam cu bicicleta sau la karate.
✅ COMPONENTA GENETICĂ
Când am început serios să studiez acest domeniu am început să cred că moștenirile genetice înseamnă o sentință pe viață.
Altfel spus…
Dacă ai probleme de greutate din copilărie o să mori obez.
Prima pornire a fost să dau vina pe părinți și bunici pentru eșecul meu în lupta cu kilogramele.
✅ WORKSHOP CU AMIRA
Mai ții minte că îți povesteam că organizăm un workshop?
Am scris această paranteză pentru că Amira a adus acest subiect în prezentare și mi-a adus aminte de această perspectivă.
Îmi pare rău cu nu ai putut să te înscrii. Uite cum a fost.
Am reușit să o conving să scrie. O poți urmări pe Amira pe Substack aici: CLICK
✅ STUDIILE NOI
Studiile noi arată că în condiții de stres cronic, foamete de produc mici schimbări genetice în timpul vieții (se numesc epigenetice) și acestea se transmit mai departe generației următoare.
Bunicul din partea mamei a fost deținut pe la ruși vreo 7 ani și a făcut foame adevărată.
Bunicii din partea tatălui au prins și ei foametea din 1946 - 1947.
„În anii 1946 şi 1947, populaţia României, şi mai cu seamă cea din regiunile Munteniei şi Moldovei, s-a confruntat cu situaţia dramatică a crizei de alimente şi a foametei.
Seceta şi lipsa alimentelor au dus la disperare, moarte, canibalism, necrofagie şi dezumanizare.” Sursa: CLICK
Altfel spus:
Dacă bunicii tăi au trăit în stres și în foamete sunt șanse mari ca părinții tăi (și mai departe și tu) să ai o eficiență mai mare în a depozita grăsime și să întâmpini rezistență să scapi de ea.
Așa funcționează evoluția.
Dar nu am putut să accept asta niciodată.
Știi de ce?
Pentru că experiența personală (și apoi cea căptătată alături de mii de oameni) mi-a arătat altceva.
✅ GENETIC SAU MEDIU?
La 18 ani aveam 125 kg, mă apropiam cu pași repezi de obezitate morbidă,
Dar 2 ani mai târziu aveam 78 kg și arătam excelent.
Știi de ce nu am acceptat niciodată scuza cu moștenirea genetică?
Pentru că diferența de 47 de kilograme nu a fost determinată de vreo mutație genetică.
Diferența dintre 125 kg și 78 kg a fost dată de lucrurile pe care le-am făcut:
am mâncat alimente mai slabe caloric;
am făcut mai multă mișcare.
✅ POVEȘTI DE SUCCES
Cunosc sute de oameni care provin din familii de obezi și diabetici cu picioare tăiate.
Oameni care au slăbit 50-60-70 sau chiar 80 de kilograme și se mențin de 4-5-6-7 ani sau mai mult.
Și la ei s-a produs o mutație genetică sau cum?
✅ MI-A TRIMIS COSMIN
Dimineață mi-a trimis colegul meu Cosmin un studiu recent care întărește ideea că există o memorie a obezității.
Este oare moștenirea genetică o sentință pe viață?
Abonează-te. Urmează zeci de paragrafe crocante și zemoase.
