Operația

„Am trăit intr-o familie cu belșug, pur românească, unde dragostea se manifestă doar prin mâncarea oferită.

Recompensa după o faptă bună era tot din aceeași categorie: ceva bun.

Am văzut din copilărie ce înseamnă răutatea colegilor, așa că m-am axat pe studiu: pe principiul dacă nu frumoasă, măcar deșteaptă…

Abia pe la liceu, când inclusiv profesorul de sport mă batjocorea, am realizat că trebuie să slăbesc!

Am trecut prin toate dietele:

• merbalife + yoyo;

• salată cu piept de pui + yoyo;

• sport peste 2 ore pe zi cu fulgi de ovăz și orez expandat + yoyo;

• hormoni injectabili + yoyo;

• nutriționist + yoyo;

• pastile cu amfetamine + yoyo.

Din păcate, nu există miracole și minuni, totul vine din muncă.

Am ajuns să-mi văd mama în comă în spital, cu toate bolile obezității morbide (ce denumire macabră): hipertensiune, diabet, atac vascular hemoragic în creier.

Mi-am dat seama că acesta va fi și viitorul meu în scurt timp și asta doar pentru că nu mă pot abține de la mâncare și… pentru ca am momente când mănânc ca să uit de mine și de tot ce mă apasă, să adorm mai repede, să mă amorțesc mai rapid…

Știi ce surpriză ai când te urci pe cântar și vezi 3 cifre?

Acolo începe răul, pentru că te gândești: ce mai contează o înghețată că și așa n-am nicio scăpare, oricum voi muri în spital în chinuri.

Mai bine mă sinucid înainte.

Când afli că mama ta a rămas în fecalele proprii peste noapte pentru că infirmierele n-au putut să o ridice să o spele… Atunci este momentul când îți dai seama că trebuie să faci tot posibilul să nu ajungi așa.

Absolut TOT posibilul.

✅ SOLUȚIA FINALĂ

Vine neurochirurgul șef de secție și îți dă o idee: operația de stomac - gastric sleeve - pe care a încercat-o și el și uite ce bine arată…

Dar oare stomacul ăla nu are și el un rol?! L-o fi pus cineva acolo degeaba?

Merită tăiat așa fără motiv? De ce nu?!?!?

E greu să iei așa o decizie pentru o persoană care nu știe ce-i aia durere postoperatorie.

Cei care au făcut operația nu-ți spun ce înseamnă exact acea durere.

Teoretic dacă ca ai hipertensiune diagnosticată și glicemia 125 ești eligibilă pentru operatie. Mai e și decontată de stat.

Dar eu nu am vrut să ajung în acele spitale, așa ca m-am dus la privat.

Că doar au grija de tine mai bine acolo. Nu-i așa...?

Dar ce să vezi?

Ți se cer multe analize înainte, ți se spune ca în 3 zile ești acasă și într-o săptămână din nou la muncă.

Da, dar…

Am făcut analizele, am văzut un gastroenterolog, un cardiolog și un pneumolog; toți foarte buni în domeniu lor.

Cei 3 medici mi-au spus că operația are efect doar temporar dacă voi mânca în același stil.

Mi-au spus clar și răspicat că mă voi îngrășa din nou dacă nu îmi schimb stilul de viață.

Răspunsul meu era pentru toți: altă șansă nu mai am domnu’ doctor, le-am încercat pe toate…

Chiar pe toate din vremea respectivă.

✅ OPERAȚIE

Operație într-un spital privat înseamnă că nu au serviciu de urgență și dacă se întâmplă ceva neprevăzut cu tine noaptea târziu sau după operație… trebuie să te ducă tot la spitalul de urgențe de stat…

Dar ce să vezi?

Nici asta nu-ți spune nimeni.

Am făcut o reacție la anestezie sau cine știe ce am făcut, dar am avut probleme respiratorii când mă trezeam.

Și acum îmi aduc aminte cum asistenta se ruga de medicul anestezist, chirurgul fiind plecat demult, să mai rămână cu mine.

Și el a spus:

„Da’ ce să-i fac eu? Sună la urgențe…“

Doar ea a stat lângă mine și mi-a liniștit creierul, care din cauza durerii îmi dădea palpitații și hiperventilații și de panică probabil…

Probabil am avut noroc.

Aș mai vrea să adaug că te duci în sala de operație semidezbracat (să nu zic în bucile goale) pe picioarele tale, de bună voie și nesilit de nimeni.

Iar când ieși, în primele 48 de ore, ești plin de tubulatură.

Ți se spune ca e laparoscopică operația, dar de tubul de dren din burtă și de cel din nas, când te trezești, nu te avertizează nimeni.

Dar să zic mersi că m-am trezit, nu?

Într-adevăr, în 3 zile, după ce ai dat gaze și te ridici sigură o dată până la baie, te externează.

Dar, oameni buni, cum am simțit eu drumul ăla spre casă de 7 ore cu mașina…

Fiecare groapă mă durea până în suflet și aveam senzația, cu fiecare curbă, ca nu mai ajung vie în patul meu.

Nici despre asta nu îți spune nimeni.

Realitatea bate filmul și este diferită de la om la om.

După ce am plătit 11,000 de lei, am plecat cu 3 foi din spital:

• una în care aveam analizele preoperatorii;

• una în care îmi scria cine și ce operație mi-au făcut;

• una cu recomandări postoperatorii.

Recomandările: 2 săptămâni de supă strecurată sau lapte slab, apoi 2 săptămâni de legume pasate și apoi, încet - încet, reintroducerea alimentelor normale. Diversificarea.

Apoi: recomandarea de a merge la nutriționist.

Nutriționistul trebuia să fie specializat în bariatrie.

Bine ca am găsit o nutriționistă mai aproape decât spitalul privat! Am fost la ea la o lună postoperator ca să-mi spună ce am de făcut mai departe.

Știi cum e: o feliuță de pâine dimineața, o juma de piept de pui la prânz. Clasicul.

Dar în principal pastile și prafuri: vitamine pentru păr, calciu, polivitamine, d3 și pudre proteice cu supe la plic.

O minune de dietă plină de gust și savoare…

Ideea de bază este că dacă mănânci un pic peste capacitatea stomacului în cauză, decartezi direct, fără anunț prealabil.

Asta mi se părea cel mai nasol și bineînțeles că a fost o surpriză pe care a trebuit să o înghit tot nemestecată.

Dacă m-am băgat ca berbecul cu capul înainte…

Cert este ca rămâi dependent toată viața de pastile.

Pentru ca nu ai capacitatea de a mânca necesarul zilnic de vitamine primești recomandări de produse care nu se absorb în stomac, că vorba aia: nu-l mai ai…

Dar, totuși, un 200 ml tot intră, deci ceva ceva stomac mai este.

Din ce am citit, doar “fundul” de stomac se îndepărtează, cel responsabil cu secreția de hormon al foamei.

Și uite așa am scăpat eu și de un ulcer cu care eram pricopsită din stilul de viață “sănătos” avut înainte de operație…

Acum ajunsesem să-mi pun ceasul să sune pentru a mănânca, pentru ca nu-mi dădeam seama că a venit ora mesei: 3 mese și 2 gustări, bineînțeles.

Regret

Regret ca am făcut-o, dar la momentul acela nu vedeam altă soluție.

5 ani după operație și 40 și ceva de kg date jos și tot nu am ajuns acolo unde visează orice femeie: la o greutate care începe cu 6…

Acum, când mă gândesc în urmă, îmi aduc aminte o dezamăgire din momentul când eu eram mândră de mine că slăbisem și mi-am comandat o rochie.

Când am probat-o mi-a picat cerul pe mine: tot grasă eram!!!

Am realizat, în toți acești ani, că deși operația îți ia plăcerea de a mânca, rămâi nesătul o viață și nimic nu mai este la fel.

Repet, când se umple mini-stomacul, vomiți direct.

Simți aceeași disperare profundă când vezi că, deși ai făcut tot ce e omenește posibil, nu doar că nu ai slăbit cât ți-ai dorit, dar după 3 ani începi din nou să te îngrași…

Dacă ai impresia că nu ai loc de mâncare cât să te îngrașe…

Mai gândește-te: pic cu pic se face mult și alimentele hipercalorice nu sunt neapărat voluminoase. Știi ce zic?

Câte lichide care îngrașă știi?

Din păcate sau din fericire, totul stă în matematică și până la urmă în fizică și chimie.

La Body Engineering mi-am găsit un mentor cu destulă răbdare și profesionalism care să-mi explice până la moleculă ce se întâmplă în corp într-un metabolism corect și cum trebuie să acționez ca să slăbesc.

Și așa mi-am format modul adecvat de gândire către succes și m-am pus pe treabă.

Pentru prima dată în viață și prin forțe proprii am ajuns la o greutate cu 6.

Cred că totul pornește din creier.

Atunci când îți rezolvi traumele trecutului și înveți să te bazezi exclusiv pe tine descoperi că poți realiza orice îți propui, chiar TOTUL.

Metoda Body Engineering nu constă în soluții rapide și costisitoare.

Dacă găsești motivația care-ți dă perseverență tot ce trebuie să faci e simplu și la îndemână.

Ai toate șansele să descoperi universul fără dependență, pentru că, de ce să nu recunoști, zahărul este cel mai ieftin drog din univers.

Abia acum am capacitatea:

• de a gândi limpede;

• de a lua decizii rapid și asumat;

• de a fi sinceră cu mine și cu ceilalți.

Azi sunt în cea mai bună formă fizică, dar mai ales psihică.

Îmi pare rău că nu pot să descriu în cuvinte cum este să simți stăpân pe propriul destin.

---

În final știi ce vreau să te rog?

Fă 100% ce zice Sensei Valentin măcar o lună și cred că nu vei mai dori să te întorci în negura timpului în care tot ce visai era compus din zahăr și miere.

Nothing tastes as good as skinny feels. (Nimic nu are gust la fel de bun ca si “a fi slab”.)”