Diabetul și munca „la negru” a pancreasului
Numărul persoanelor cu diabet diagnosticat a crescut cu 50% în ultimii 7 ani. De la 400 la 600 de milioane. (Din care doar 9M cu dt1.)
Mai departe tot articolul de azi este despre diabetul de tip 2.
Principala cauză este excesul de greutate, care declanșează o cascadă de mecanisme care ne îmbolnăvesc.
✅ 1. REZISTENȚĂ LA INSULINĂ
Pe măsură ce te îngrași, corpul dezvoltă rezistență la insulină.
Adică celulele unde trebuie să ajungă glucoza devin rezistente la efectul insulinei.
Ca atunci când bacteriile devin rezistente la un antibiotic luat prea des.
Dacă vrei să afli cât de rezistent este corpul tău la efectul acestui hormon,
Primul pas este să îți faci analiza numită insulina serică.
Dimineața, când te duci la analize, e firesc să ai glicemia normală (mică) dacă nu ai mâncat de 12 ore. Adică undeva pe la 80 mg/dL.
La fel este și cu insulina.
La 12 ore de la ultima masă, o valoare normală pentru insulină este între 2-4 µUI/mL (deși intervalul de referință este 3 - 25 µUI/mL).
Cei mai fit membri din comunitate au o valoare medie pentru insulină de 2,5 µUI/mL.
Dacă înmulțești o glicemie bună de 80 mg/dL cu o insulină perfectă de 2,5 µUI/mL și împarți totul la 405, ajungi la un număr.
Acest număr este indicele HOMA, un indicator mai la modă de câțiva ani.
Glicemie 80, insulină 2.5 și indice HOMA de 0,5 sunt analize de cosmonaut.
Cu cât indicele HOMA este mai MARE, cu atât rezistența corpului la efectul insulinei e mai mare și cu atât pancreasul este forțat să producă mai multă insulină.
Cu cât indicele HOMA este mai MIC, cu atât celulele din corp sunt mai receptive la efectul insulinei și cu atât pancreasul produce mai puțin.
✅ HIPER - INSULINEMIE
Cu cât ai indicele HOMA mai mare, (implicit o greutate mai mare, cu grăsime dispusă în zona abdominală),
Cu atât corpul tău este mai rezistent la efectul acestui hormon (insulină) și, prin urmare, pancreasul tău este nevoit să producă mai multă insulină.
Chit că nu ai mâncat de 12 ore (sau 2 zile), vei observa când te duci la analize că ai o valoare crescută pentru insulină.
Adică nu e 2-3 cum ar fi normal, ci poate fi 18 de exemplu (în interval, pe verde).
Am ajuns la partea cea mai interesantă și surpinzătoare.
La cheia problemei.
Iată cauza principală pentru dezvoltarea diabetului.
Cu cât ai o valoare mai mare a insulinei pe stomacul gol:
cu atât pancreasul tău produce mai multă insulină chiar dacă nu ai mâncat.
cu atât pancreasul tău produce mai multă insulină după ce mănânci.
✅ CAZUL IDEAL
Să zicem că ai 20 de ani și ești în cea mai bună formă din viața ta.
Dimineața, pe stomacul gol, ai insulina 2 µUI/mL,
Și mănânci 150g de baghetă franțuzească, care conține 75g de carbohidrați (adică 75g de glucoză).
După ce mănânci bagheta, timp de 2-3 ore, cât durează digestia, în sânge va ajunge glucoză.
Când nivelul de glucoză din sânge crește, pancreasul primește semnal și secretă insulină.
Insulina e ca un autobuz care transportă glucoza către celule. Uite cum arată asta grafic.
Linia verde punctată reprezintă cantitatea de insulină secretată de pancreas pe o perioadă de 5 ore.
Ca răspuns la 150g de baguette sau la un test standard de toleranță cu 75g de glucoză (cel care se face în sarcină, de exemplu),
Atunci când nivelul bazal al insulinei este 2 µIU/mL,
Pancreasul produce insulină o perioadă scurtă de timp conform graficului.
Această reacție descrie o curbă cu un vârf la 30 de minute, care atinge o valoare de 12 uUI/mL,
Adică o valoare de 6 ori mai mare față de nivelul de referință (baseline) de dimineață.
Reține 6x baseline - este foarte important.
✅ STUDIU DE CAZ REAL
Între anii 2015 și 2017, am realizat zeci de astfel de teste alături de membrii comunității noastre.
Un exemplu relevant este cazul unei doamne care avea o insulină bazală de 6 µIU/mL.
Dorința ei a fost să înțeleagă exact efortul la care este supus pancreasul său și ce cantitate de insulină produce acesta în urma unui stimul standardizat.
Pentru a afla răspunsul, am îndrumat-o să facă o vizită la un medic specialist și a primit trimitere să efectueze un test de rezistență la insulină cu 4 probe.
Este o variantă mai avansată a testului clasic de toleranță la glucoză (care se face, de exemplu, în sarcină),
Care monitorizează evoluția insulinei pe parcursul a 120 de minute.
✅ PROTOCOLUL TESTULUI
Iată mai jos protocolul standard de test de rezistență la insulină cu 4 probe.
BASELINE:
Prima recoltare (glicemie și insulină) s-a efectuat dimineața, după 12 ore de repaus alimentar.
STIMUL:
Doamna a băut lent, în decurs de 5 minute, o soluție formată din 75g de glucoză și 300 ml de apă.
MONITORIZARE:
Asistenta a prelevat probe de sânge la intervale precise: la 30 de minute, la o oră și la 2 ore de la ingestie.
Graficul de mai jos oferă răspunsul la o întrebare esențială:
Cât de mult muncește pancreasul meu,
Pentru a transporta cele 75g de glucoză din sânge către celulele musculare și hepatice?
Ca răspuns la stimulul de glucoză, la un nivel bazal de 6 µIU/mL,
Pancreasul a eliberat insulină conform unei curbe ce atinge vârful la 30 de minute.
În acest punct, secreția a fost de 6 ori mai mare față de nivelul de referință.
Concret, pentru a gestiona glucoza ingerată, pancreasul a generat 36 µIU/mL de insulină în doar jumătate de oră.
Adică de 3x mai mult decât în cazul unei persoane cu insulina dimineață 2 µIU/mL.
✅ SENSEI CASE STUDY 2015
Deși greutatea mea a rămas relativ constantă din 2010 (oscilând între 88 și 92 kg), profilul meu metabolic s-a transformat radical.
În perioada 2015 - 2017, când efectuam aceste teste alături de comunitate,
Greutatea mea era 92-93 kg și insulina mea serică „pe nemâncate” era situată între 9 și 12 µIU/mL.
Astăzi, cam la aceeași greutate (88-92 kg), nivelul insulinei bazale este între 2.7 și 3.7 µIU/mL.
Știi ce s-a schimbat în acești 10 ani? Nu numărul de kilograme, ci structura lor.
Am reușit să adaug aproximativ 5-6 kg de masă musculară și să elimin o cantitate echivalentă de grăsime.
Această recompoziție corporală este foarte importantă.
Cu cât procentul de grăsime este mai mic și masa musculară mai dezvoltată,
Cu atât rezistența la insulină este mai mică, iar starea generală de sănătate și valorile analizelor sunt mai bune.
Poți continua studiul cu articolul de mai jos.
Dar să revenim. Bineînțeles că am făcut și eu testul în 2017. Iată rezultatul.
Ca răspuns la stimulul de glucoză, la un nivel bazal de 10 µIU/mL, pentru a gestiona glucoza ingerată,
Pancreasul meu la 30 de minute a secretat 56 µIU/mL de insulină,
Adică de 5x mai mult ca la o persoană super fit și sănătoasă.
Știu exact la ce te gândești. O să refac anul acesta testul pentru comparație.
Dar stai că abia acum am ceva bun de tot!
✅ STUDIU DE CAZ INSULINĂ 25
Prin 2017, am lucrat cu o doamnă care avea 40 de kilograme de dat jos.
La o înălțime de 1,70 m, greutatea ei evoluase în decurs de un deceniu de la un nivel optim de 60 kg la aproape 100 kg.
La înscrierea în program, setul inițial de analize părea surprinzător de bun, raportat la excesul de greutate:
Glicemie: 89 mg/dL (în limite normale);
Hemoglobină glicozilată (HbA1c): 5.1%.
Clasicul „Am analize perfecte”
Totuși, imaginea de „sănătate perfectă” s-a prăbușit în momentul în care ne-am uitat amândoi la valoarea insulinei serice.
După un repaus alimentar de 12 ore, rezultatul a fost de 25 µIU/mL,
Adică o valoare de 10 ori mai mare decât cea a unei persoane cu o sensibilitate optimă la insulină.
I-am explicat la tablă, folosind o abordare „inginerească”, conceptul de efort al pancreasului.
Deși glicemia era sub control, pancreasul muncea de zece ori mai mult decât ar fi fost normal pentru a menține acele cifre.
Pentru a vedea tabloul complet, am convins-o să consulte un medic specialist și să efectueze un test de rezistență la insulină cu 4 probe.
Rezultatele, confirmate de două ori de către laborator pentru precizie, sunt prezentate în graficul de mai jos.
Acest caz este definiția hiperinsulinemiei compensatorii.
Deși la prima vedere analizele de sânge (glicemia și hemoglobina glicozilată) sugerau un metabolism sănătos,
Testul de rezistență la insulină (am insistat să fie cu 5 probe în acest caz) a scos la iveală o realitate alarmantă.
I. BASELINE:
Totul începe cu valoarea insulinei de dimineață pe stomacul gol la 12 ore de la ultima masă.
O persoană cu o sensibilitate optimă la insulină ar trebui să aibă un nivel bazal în jur de 2-3 µIU/mL.
La 25 µIU/mL, corpul doamnei depunea deja un efort de 10 ori mai mare decât normalul,
Doar pentru a menține o glicemie stabilă în stare de repaus alimentar.
II. EXPLOZIA LA 30 MIN ȘI 1 ORĂ
După ingestia celor 75g de glucoză, graficul (linia verde punctată) arată o ascensiune verticală violentă.
În timp ce un răspuns sănătos (linia albastră) ar trebui să urce moderat, curba doamnei depășește rapid toate pragurile de siguranță.
Pancreasul pompează disperat cantități masive de insulină pentru a forța glucoza să intre în celulele care deveniseră rezistente.
Surplusul de 40 kg acționează ca o barieră pentru absorbția glucozei în celule.
III. EFORTUL REAL AL PANCREASULUI
Privind graficul, observăm că la vârful curbei (între 1 și 2 ore), nivelul insulinei a atins valori colosale, situându-se în zona de 295 µIU/mL.
Pentru a procesa aceeași cantitate de zahăr pe care un om sănătos o gestionează cu un efort minim,
Pancreasul acestei doamne a produs o cantitate de insulină de aproape 12-15 ori mai mare decât maximul unei curbe normale.
IV. DE CE GLICEMIA ȘI HBA1C ERAU BUNE?
Acesta este „paradoxul” care păcălește mulți pacienți și medici:
Glicemia de 89 mg/dL era menținută cu prețul unei „inundații” de insulină.
Pancreasul încă mai avea forța să „măture” glucoza din sânge, dar o făcea cu un consum imens de resurse.
Hemoglobina glicozilată (HbA1c) de 5.1% arăta o medie foarte bună a glicemiei pe 3 luni,
Dar nu spunea nimic despre uzura / efortul pancreasului.
V. CONCLUZIE
Acest test a confirmat un diagnostic de hiperinsulinemie severă.
Dacă s-ar fi bazat doar pe glicemie, doamna ar fi aflat că are probleme abia peste câțiva ani,
Când pancreasul ar fi „obosit” și nu ar mai fi putut produce acea cantitate uriașă de insulină, moment în care glicemia ar fi explodat brusc.
✅ EPUIZAREA CELULEOR BETA
Insulina este produsă de celulele beta din pancreas.
Din cauza suprasolicitării constante (exemplificat mai sus), acestea se epuizează și, în timp, mor.
Se estimează că, în momentul primirii diagnosticului de diabet, un pacient mai are doar aproximativ 50% din celulele beta funcționale.
✅ PREVENȚIA E IMPOSIBILĂ
Știi care e problema de fapt?
E ca și cum ai merge cu mașina, ceva s-ar defecta la motor,
Dar tu nu ai cum să știi pentru că nu există un martor în bord care să îți arate defecțiunea.
Așa este când ai o baterie de analize fără insulina serică.
Și dacă printr-un miracol ai insulina pe lista de analize, sunt șanse extrem de mici să ai insulina mai mare de 25.
Adică îți faci analiza, rezultatul e „pe verde”, stai liniștit.
Gândește-te că pur și simplu protoculul standard din sistemul de sănătate actual face prevenția practic imposibilă.
Să crezi că ai analize perfecte, dar de fapt să fii la un pas de diabet este absolut oribil.
Nu măsori, nu știi, nu ai cum să faci prevenție.
Am săpat mai bine de un deceniu să aflu toate aceste informații.
Scriu aceste cuvinte cu indignare și tristețe în acelaști timp pentru că,
În tratatul de diabet, nutriție și boli metabolice publicat acum o lună, adică în ianuarie 2026, nu găsești explicațiile de mai sus.
Verifică și tu, eu nu am găsit: CLICK
✅ BLEEDING EDGE SCIENCE?
Poate crezi că ceea ce ți-am explicat astăzi sunt descoperiri de ultimă oră.
În realitate, aceste noțiuni sunt documentate de peste 40 de ani.
Iată câteva pagini dintr-o carte oarecare publicată în 1985.
✅ JOSEPH KRAFT
Tot ce știu despre acest subiect îi datorez lui Joseph Kraft, un pionier care și-a dedicat întreaga carieră înțelegerii acestor mecanisme.
Omul care a schimbat totul
Timp de 16 ani (între 1972 și 1988), Dr. Kraft a efectuat peste 14.000 de teste de toleranță la glucoză, măsurând în paralel atât glicemia, cât și insulina.
Iată concluziile lui cele mai importante:
Aproximativ 74% dintre pacienții testați aveau profiluri de insulină anormale, deși glicemia lor părea perfectă la testele standard.
Într-un grup de 117 copii (3–13 ani), 45% aveau glicemie normală, dar prezentau deja hiperinsulinemie (insulină prea mare).
Incidența hiperinsulinemiei crește progresiv și inevitabil odată cu înaintarea în vârstă, dacă nu se intervine asupra stilului de viață.
✅ TESTUL KRAFT
Kraft a dezvoltat un algoritmul de diagnostic care poate depista diabetul cu mulți ani înainte ca glicemia să depășească limitele normale.
Pe scurt, vrei ca cele 4 valori ale insulinei din testul de rezistență la insulină (fasted, la 30 min, 60 min și 120 min) să fie sub curba albastră.
Dr. Kraft și-a sintetizat întreaga muncă de o viață într-o lucrare de doar 132 de pagini,
În care explică în termeni simpli și accesibili oricui aceste concepte complexe. E păcat să nu ai această carte în bibliotecă.
Pe baza a peste 3.000 de autopsii, Dr. Kraft a tras o concluzie care dărâma dogmele clasice despre sănătatea inimii din anii 80:
„Cauza arteriosclerozei și a bolilor de inimă este diabetul. Adevăratul vinovat nu este colesterolul, ci diabetul, adesea nediagnosticat sau ascuns sub formă de hiperinsulinemie.”
Mai jos ultimul interviu cu dr. Kraft la 95 de ani.
✅ BOLI DE INIMĂ & CANCER
Aici voiam să ajung de fapt.
Oamenii nu mor de diabet, ci de complicații ale diabetului.
În medicina modernă, rezistența la insulină este considerată „motorul” procesului de ateroscleroză.
Rezistența la insulină (și hiperinsulinemia compensatorie) care apare ca urmare a acumulării țesutului adipos nu este doar un simplu simptom,
Ci un factor cauzal major care alimentează cele mai grave afecțiuni cronice.
I. SISTEM CARDIOVASCULAR
Insulina în exces acționează ca un hormon de creștere care îngroașă și rigidizează pereții vaselor de sânge, proces care duce la deteriorarea lor progresivă.
Hiperinsulinemia favorizează apariția particulelor de colesterol LDL mici și dense, care pătrund mult mai ușor în pereții arterelor și formează placa de aterom.
Nivelurile mari de insulină scad producția de oxid nitric (un vasodilatator natural).
Lipsa acestuia duce la constricția vaselor și astfel apare „tensiunea”, care este un alt factor ce duce la deteriorarea progresivă a sistemului vascular.
Studiile arată că aproximativ 65% dintre persoanele cu diabet mor din cauza unei forme de boală cardiovasculară sau accident vascular cerebral.
Sursa: CLICK
II. CANCER
Insulina ridicată constant stimulează direct diviziunea celulelor și blochează moartea programată a celulelor defecte, permițându-le acestora să supraviețuiască.
Insulina crește biodisponibilitatea factorului de creștere IGF-1, care „hrănește” tumorile și susține formarea de noi vase de sânge care alimentează celulele canceroase.
Hiperinsulinemia menține un mediu bogat în glucoză, oferind energia necesară pentru dezvoltarea rapidă și agresivă a tumorilor.
Obezitatea este în relație directă de cauzalitate cu apariția a 13 tipuri de cancer.
Nu trebuie să mă crezi pe ochi frumoși: CLICK
Literatura de specialitate arată că:
Pentru persoanele cu diabet, aproximativ 12% până la 15% dintre decese sunt cauzate direct de diverse forme de cancer.
Aș mai putea să continui așa la infinit și despre relația de cauzalitate între obezitate și diverse boli autoimune.
✅ TL;DR
Pe scurt, 80% dintre oameni sunt răpuși de boli de inimă și cancer.
Iar cea mai bună metodă de prevenție este slăbirea și menținerea unei greutăți bune.
Pentru că slăbirea este singura modalitate demonstrată clinic prin care poți scăpa de rezistența la insulină și hiperinsulinemie.
✅ SLĂBIRE = PREVENȚIE
Dacă nu vrei să ajungi o statistică tristă, iată ce ai de făcut:
Fă-ți analize să vezi unde te situezi exact.
Slăbește și menține o greutate la care insulina serică este maximum 4 µIU/mL
Menține toată viața circumferința la buric maximum jumătate din înălțime.
✅ CUM FACI ASTA ÎN 7 PAȘI?
Cum slăbești și te menții fără să numeri calorii, să cântărești mâncarea, mâncând pe săturate fără să faci sport ca și cum te-ai antrena pentru olimpiadă?
Scoate din casă produsele de tip „junk food” și elimină mâncarea ultra procesată.
Axează-te pe ciorbe, omlete și felul doi. Revino la alimentația părinților și bunicilor.
Mănâncă porții mari de legume dar și ceva fructe după efort fizic. Ideal peste 1.5 kg pe zi.
Consumă brânzeturi și iaurturi low fat. Ghid de cumpărături: CLICK
Renunță la alcool și tutun. Sunt în relație de cauzalitate directă cu apariția canerului. Trebuie să îți lipsească mulți neuroni în 2026 să miroși a birt.
Mergi pe jos cât mai mult și mai des. Nimic nu scade mai rapid rezistența la insulină decât mersul pe jos minim 1h în plus față de rutina actuală.
Culcă-te mai devreme pentru a permite corpului să se recupereze. Somnul este elixirul magic care face tot procesul facil.
✅ POT SĂ TE AJUT
Dacă vrei să faci treabă și cauți o abordare structurată perfect cu doar 39 de lei pe lună:
Apoi după ce îți faci încălzești un pic, poți să îți dai seama dacă programul nostru oficial ți se potrivește.
Dacă ai întrebări despre informațiile din articol scrie-le te rog în comentarii.
Mulțumesc pentru atenție.
Chiar daca e un pic cam lung,informațiile sunt valoroase.O parte le știam,pe altele nu,însă abordare și interpretarea ta merită tot respectul și aprecierea!!!
Sunt diabetic 2 din 2016 și am tot citit diverse materiale despre subiect.Ce mi se pare ciudat,este că medicii nutriționiști (diabetul este o boală de nutriție)nu fac mare lucru în prevenția și ameliorarea acestei boli.Doar te iau în evidență si iti prescriu medicamente!🤔😔
Asta a fost si motivul pentru care m-am înscris in program.E al doilea program.Chiar daca si in primul am avut rezultate,al tau este mult mai complex,dar si mai ușoar in același timp.
Mulțumesc pentru tot!🤗