Cum procedezi cu un copil mofturos?

Știi deja că în prezent lumea se confruntă cu o epidemie a obezității.

Din ce în ce mai multe persoane au o greutate ce depășește cu mult greutatea optimă, iar acest fenomen inevitabil a început să se răspândească și în rândul copiilor.

Dacă acum 30 de ani în școli era în general cel mult un copil supraponderal într-o clasă, acum nu prea se mai poate folosi porecla ”Grasul” întrucât s-ar crea prea multe confuzii.

Totul se întâmplă pentru că suntem nevoiți să ne mișcăm din ce în ce mai puțin și avem la dispoziție aproape orice aliment ne putem imagina. Toate au fost posibile datorită evoluției tehnologice.

Da, specia din care facem parte ar fi în stare să inventeze orice pentru a-și face viața cât mai ușoară.

Materialul genetic pe care îl avem însă nu se poate adapta atât de rapid și aceasta este de fapt problema principală.

Trăim într-o lume complet diferită decât cea în care am fost programați să supraviețuim.

Există însă și reversul medaliei și anume persoanele care au moștenit anumite trăsături ce într-o lume a lipsurilor i-ar fi adus foarte aproape de limita supraviețuirii. Mofturoșii.

✅  MODERAȚIE

Da, există și mofturoși pe planetă și se pare că în prezent lumea este a lor.

Un mofturos nu va putea fi gras decât dacă se chinuie sau dacă îi lipsește un minim de informație. Sunt acele persoane care pot practica nativ moderația.

Știi tu, cei norocoși, care pot mânca orice și oricând fără să pună un gram de grăsime.

Una dintre cele 3 dorințe pe care mi le-aș pune dacă aș prinde peștișorul de aur ar fi să am mintea și apetitul unei astfel de persoane.

În viziunea mea lumea se împarte în două.

Cei care pot practica moderația și mâncăii, la fel ca mine.

Eu nu voi putea înțelege niciodată ce se întâmplă în mintea unui „moderat”, iar cineva care nu a fost gras niciodată nu va putea înțelege în veci ce se întâmplă în mintea unui gras.

Și mai mult mă surprinde cum ”grașii” merg la nutriționiști care au fost toată viața slabi pentru a primi recomandări pentru a slăbi.

Nu-i așa că este fix de ce ai avea nevoie dacă ai probleme cu greutatea?

Să asculți cum îți spune cineva că ar trebui să mănânci 50 de grame de brânzică slabă cu sălătuță la o masă.

Sau să îți recomande să alergi 30-40 de minute pe zi când tu ai deja probleme cu genunchii doar dacă mergi pe jos? E absurd.

Dar pentru un om care nu a fost nicio zi gras este ceva absolut normal.

În final este vina ta pentru că ești prea leneș(ă) și nu te poți controla.

Ușor de zis pentru un ”slab” mofturos care se chinuie să mănânce pentru că pur și simplu nimic din ceea ce este nu îi cere să o facă.

E vina ta ”grasule” că nu poți slăbi! Și tot acest sentiment de vinovăție se accentuează pe zi ce trece.

În loc să te gândești că este doar o zi, ai cedat doar o dată iar mâine va fi mai bine și vei face ce trebuie făcut ca să mergi pe drumul cel bun, cedezi complet și te împaci cu ideea că dacă ești gras nu vei putea de fapt face nimic. Ești de vină și doar trebuie să îți accepți condiția.

Nu, nu ești de vină! Există soluții la care tot grașii s-au gândit ani și ani la rând pentru ca tu să poți reuși.

Dacă nu ne cunoști încă te invităm să citești zilnic recomandări de la grași pentru grași.

✅  NOROCUL SORȚII

Ironia sorții face însă ca, în postură de gras, să fiu tatăl unei fetițe care nu se omoară cu mâncatul.

Înainte să am copii mă gândeam la cât de lipsiți de șansă vor fi copiii mei care vor moșteni atât o predispoziție la a face astm bronșic cât și apetitul și mintea unui gras.

După ce s-au născut fetițele mele și am reușit să intru în rolul de părinte, majoritatea concepțiilor pe care le aveam despre copii s-au schimbat.

Mi-am dat seama că ceea ce faci pentru copiii tăi și cum îi crești, dar și ce educație le oferi, cântărește mult mai mult decât materialul genetic pe care îl transmiți.

Sigur că ar fi fost mai bine să existe condiții ideale, dar practica bate teoria aproape întotdeauna, iar singurul lucru pe care chiar îl poți controla în prezent este ceea ce faci ACUM.

Eu, ”norocos” cu un apetit exagerat, iar Ana, fetița mea cea mare, ”norocoasă”, cu un apetit foarte mic, moștenit pe linie maternă.

Un apetit atât de mic încât după naștere abia reușea să se hrănească de la sân.

Primele ei luni din viață au fost un stres cumplit pentru noi ca și proaspăt părinți pentru că nu mânca, deși lapte era suficient de la mama ei…

Am fost nevoiți să suplimentăm cu formulă de lapte doar ca Ana să fie cât de cât în parametri. Pediatra era veșnic nemulțumită de modul în care evolua ca și greutate.

După 4 luni am trecut exclusiv pe lapte praf pentru că pur și simplu nu a mai vrut să se hrănească de la sân. Și de atunci lucrurile nu s-au schimbat deloc.

Mi-a zis într-o zi că ea s-ar descurca fără probleme și fără mâncare. ”Oare cine a mai inventat și mâncarea asta?”.

✅  ÎN CĂUTARE DE SOLUȚII

Ce poate așadar să facă un tată care nu poate înțelege ce simte cineva cu un apetit redus?

Simplu. Reverse engineering.

Doar apasă pe Start trial și s-ar putea să fie cea mai bună decizie pe care ai luat-o.