Cum am eșuat timp de 30 de ani
De mic copil am variat între a fi supraponderal / obez. Eram ba „grasul clasei” ba „secundul”.
De mic copil până la 30 de ani am făcut sport pentru a slăbi până am ajuns la 5 operații la genunchi și dublă hernie de disc.
Am crezut că sportul slăbește, știm foarte bine că nu este așa. Opinia mea este că un supraponderal nu are voie să facă sport. Un supraponderal are voie să meargă pe jos, să urce scări, să facă inot.
Am crezut că cerealele sunt sănătoase, cele integrale chiar recomandate pentru slăbire. Cerealele sunt de fapt folosite pentru îngrășarea animalelor. Pentru a face foie gras ai nevoie de o rață (sedentară) și de cereale.
Am crezut că totul stă în moderație, să mănânci din toate câte un pic. Și un pic de cereale dimineața, și un covrig mic și o felie de pâine și o linguriță de desert. Dar cine mănâncă doar o linguriță?
Am crezut că fructele sunt izvor sănătate și sunt pline de vitamine, fresh-urile implicit trebuie să fie extraordinare. Dar fructele sunt doar apă cu zahăr.
Am crezut că ideal este să ai 3 mese și 2 gustări. Am dus practica până la extrem, ani de zile de 3 mese și 3 gustări. Dar cine are timp să mănânce 6 mese mici pe zi? Pentru tot restul vieții?
Am crezut până în helix-ul ADN-ului că dacă vrei să slăbești trebuie să mănânci mai puțin. Ca să mănânci mai puțin trebuie să cântărești mâncarea și să numeri calorii. Am mâncat ani de zile „în excel” și am eșuat.
Am crezut că micul dejun este cea mai importantă a zilei. Nu-i așa că dacă vrei să slăbești are sens să începi ziua mâncând…?
Am crezut că ultima masă trebuie să fie la 18:00. Mâncam în mașină la semnafor în drum spre casă. Apoi ajungeam acasă și 2-3 ore deschideam frigiderul. Nu m-am gândit să-i lacăt.
Am crezut că am voie doar 2 ouă pe săptămână. Din fericire după 50 de ani de studii care nu au reușit să lege consumul de colesterol de boli cardiovasculare in 2015 SUA au scos „colesterolul” de pe lista alimentelor „îngrijorătoare”. De 13 ani consum 5 ouă aproape zilnic.
Am crezut că voi călca pe urmele părinților mei obezi / diabetici pentru că la 24 de ani eram obez și prediabetic. Studiul și practica din ultimii 13 ani m-au salvat. Azi am greutate normală și analize excelente.
Ca să conchid, mulți spun despre mine că „sunt exagerat” dar vi se pare anormal să îmi doresc să am greutate optimă și să fiu sănătos?
În plus, nu îmi doresc ca povestea mea să se repete pentru copiii mei.
Cumva în timp nevoia s-a transformat într-un hobby, un hoppy într-o pasiune, iar apoi pasiunea într-o misiune.
Vrei să faci o schimbare și ai nevoie de motivație? Dacă citești aceste rânduri cred că ești unde trebuie.