Ce am învățat de la Valentin

„Cine e băiatu' ăsta și de ce scrie pe Substack-ul lui Valentin?”

Octavian Dobre aici, chief editor la Body Engineering.

Adica un mod mai fancy sa spun ca eu traduc Substack-ul de limba engleza al lui Valentin si editez si creez texte pentru publicatie.

Adică sunt textier.

• Și comentator (de obicei ironic) pe grupurile de WhatsApp.

• Și omul cu ID-ul de client #1 la Body Engineering.

Pe lângă că lucrăm împreună din 2013, Valentin e și prietenul meu.

Și nu știu cât de mult o să creadă, dar am avut mereu și încă am lecții importante de învățat de la el.

Lecții de marketing. De business. De profesionalism. De vânzări. De comunicare. De nutriție (normal). De viață.

✅ Era 2011

L-am întâlnit pe Valentin la o masă. Cum altfel?

Un prieten comun ne-a scos în oraș (shoutout to Adrian ✌😉) și am stat de vorbă.

Nu cred că au trecut 5 minute și deja a ajuns discuția la slăbit.

Mai ales că trecusem de sută atunci. De kilograme.

Mi se părea că Valentin avea un stil mai abrupt - dar eficient. “Drastic” - cum a fost “alintat” la Magic FM. Sună familiar?

I-am promis în seara aia lui Valentin că o să vin la el să mă slăbească.

✅ Dar am venit la Valentin abia în 2013

Mă îngrășasem atât de tare încât mă durea spatele. Stând jos.

Pe scurt, eram disperat.

Cred că, de fapt, asta ar fi lecția zero: că ajungem să facem ceva pentru noi doar atunci când doare prea tare și nu mai putem să mai trăim.

De ce lecția zero? Pentru că noi, oamenii, încă mergem pe aproape ZERO prevenție.

Mă rog.

Nici eu nu eram o excepție.

După 2 săptămâni de dureri atroce, mers la medic, dat cu Voltaren, am decis că nu se mai poate. Trebuia să merg la sursa REALĂ a problemei: că eram gras. Rău de tot.

L-am sunat pe Valentin și i-am spus că a doua zi dimineață vin la el.

“Orice zici tu, fac. Orice mă înveți, o să aplic. Imediat”

Și aia a fost. A doua zi dimineață (țin minte că era foarte devreme), la o cafea, am vorbit despre principii, cum trebuie acționat, ce trebuie să schimb. Știți voi.

Nu știam atunci că ăla era doar începutul.

10+ ani mai târziu, suntem tot parteneri, tot pe același drum, tot vrând mai mult.

✅ Eu îl știu pe Valentin și altfel decât (o să) îl știți voi.

Voi poate îl știți pe Valentin cel tiran, cel exagerat, cel drastic. Cel care vă împinge să faceți mai mult, să mâncați, să dormiți și să trăiți mai bine.

• Pe Valentin, maestrul în prezentări.

• Pe Valentin, cel care scrie bine.

• Pe Valentin, antreprenorul.

Dar atunci eram amândoi la început de drum.

Eu l-am văzut pe Valentin cel în căutări intense. Valentin cel frustrat. Valentin cel înfometat (inclusiv de bani).

Valentin cel care lua proiecte de risk management ca să poată să aibă bani la final de lună.

Valentin cel care a mizat totul pe o singură carte.

Am avut șansa să îi ascult poveștile de viață. Poate într-o zi, eventual când ne revedem cu toții live, o să vă mai spună și el despre, de exemplu, cum a plecat la un interviu pentru un job doar cu banii de bilet de tramvai. Pentru că atâția erau.

Atunci, în 2013, a început Valentin Body Engineering.

În acea garsonieră deja legendară de lângă Bucur Obor.

Eram doi oameni cu două laptopuri și cu două vise. Sigur, și cu ambiție și cunoștințe și putere de muncă – deh, eram și mai tineri atunci 😛

Prin 2013 după vreo 30 de kilograme date jos

În rest, nu prea aveam mare lucru. N-am avut nici unul din noi capital să ne începem tare business-urile. Practic, era de foarte aproape de zero locul de pornire.

N-aveam 30 de lei să ieșim în oraș.

Dar aveam încredere. Cu asta am pornit. În fond, îi promisesem lui Valentin că fac ce zice el și am și făcut.

Și am slăbit. Și am făcut și business. Și am și învățat. Și m-am schimbat în bine.

✅ Eu nu sunt ca Valentin

Scriu toate astea tocmai pentru că eu nu sunt ca Valentin. Și de aia am avut o grămadă de lecții de învățat de la el. Sună, poate pretențios, dar așa este: sunt lecții.

Apropo, lecțiile de care zic nu sunt neapărat într-o anumită ordine. Le-am scris așa cum le-am putut verbaliza.

Deci ce-i cu mine?

N-am fost niciodată prea ambițios. N-am fost niciodată un luptător. N-am fost niciodată un tip cu adevărat curajos.

Nu am fost neapărat nici cel mai consecvent. Am renunțat de multe ori când nu am văzut rezultate rapide. Deh, ale tinereții valuri.

Am fost mereu perfecționist. N-am început în viață câte lucruri puteam să încep, n-am făcut tot ce vroiam să fac din cauză că mereu am vrut să îmi iasă bine din prima.

Să rup norma / fașul / barierele.

Și asta mă duce la prima lecție pe care am învățat-o de la Valentin.

✅ Lecția 1: Începe. ACUM.

Nu trebuie să faci ceva perfect. Trebuie doar să faci.

Și cea mai bună metodă să faci ceva este să te apuci. Să începi. Acum. Sau cât mai aproape.

Știți cum vă zice Valentin: că așa amânăm mereu.

Ne apucăm să slăbim de mâine. De luni. De pe întâi ale lunii. După Crăciun. După Paște. După vacanță.

Nu.

De la Valentin am învățat că trebuie mers acasă și imediat început. Ceva.

După ce am fost la prima întâlnire cu el, am mers acasă și am aruncat tot ce era junk food în casă. Și era destul, credeți-mă.

Apoi am fost și la cumpărături.

A doua zi am început să merg un pic mai mult pe jos. Să nu mai iau autobuzul o stație sau două. Încet-încet.

N-a fost mult, dar a fost CEVA. Și am tot adăugat elemente în timp până am ajuns să slăbesc 30 de kilograme în 6 luni (cam așa).

Și nu aș fi reușit dacă nu aș fi început ATUNCI. Cât mai aproape de „pe loc”.

Tot pe principiul asta, mi-a zis Valentin o chestie misto:

Nu te apuca de ceva nou de luni. Apucă-te de duminică după-amiaza. Așa ai timp și liniște să te organizezi.

Asta e un principiu pe care îl aplic și în ziua de azi. Mi-e deja clar că, dacă nu mă apuc de ceva atunci, sau imediat a doua zi, sau duminică seara, îmi va fi foarte greu, spre imposibil, să mă apuc după.

Atunci, repede, cât mai „în buza” evenimentului.

Altfel ajung iar să nu fac ceva decât când mă doare prea tare. Și nu vrem asta, nu-i așa? 😈

✅ Lecția 2: The leap of faith. Saltul de credință

Știu, e ușor atunci când ești în dureri atroce sau când ești inconfortabil până la Dumnezeu să ai încredere să faci saltul. E o nevoie. Stringentă.

Mai greu este să faci saltul înainte să ajungi în punctul ăla.

Dar e important să-l faci. Să te arunci în gol având încredere că o să fie bine.

Și să faci ce ți se spune. Cum ar fi să iei încrederea celuilalt și să o proiectezi asupra ta. Chit că tu nu ai încredere.

Aici putem să legăm și ideea de „fă ce zice popa, nu neapărat ce face popa”.

Și noi am făcut la fel.

Sau credeți că noi aveam o încredere nestrămutată când ne-am început business-urile?

Sau credeți că eu aveam încredere că o să slăbesc vreodată? Mă îngrășasem mult și repede după facultate și eram deja foarte, foarte gras de 7 ani și nu dădeam semne că dau jos kilograme.

Deși fusesem la nutriționiști și ținusem regim și făceam sport.

…eram vai de capu’ meu: gras, fără cunoștințe, bolnav, blocat.

Dar am luat încrederea lui Valentin și am mers pe mâna lui.

Și nu regret nici o secundă.

✅ Lecția 3: Sunt mai multe moduri de a ajunge la un rezultat. Dar unul e mai eficient decât celelalte.

Aici tot bate Valentin apa în piuă. Să încercăm mereu să găsim cele mai eficiente moduri să slăbim, să câștigăm mai mulți bani, mai mult timp, să obținem mai mult cu cât mai puțin.

În fond, ne tot zice Valentin să facem diferența între sănătos și util atunci când alegem ce să mâncăm.

Sigur, poate ceva e bun, dar e eficient? Ne ajută să ajungem mai aproape de scop?

În fond, și eu știam că sportul slăbește. Și dieta cu ciorbă de varză slăbește. Dar este eficient?

De multe ori, după o lună sau două de mâncat mai puțin și făcut mai mult sport, am slăbit. Dar nu a fost eficient pentru că în alte două luni mă întorceam la greutatea cu care porneam.

Deci, slăbit masiv, apoi yo-yo.

Eficient? Nu prea.

Deci, dragilor, hai să facem cumva să fim puțin mai eficienți în fiecare zi. O să merite.

✅ Lecția 4: Autenticitate. Pentru că altfel nu are rost

Mie mi-a plăcut mereu chestia asta la Valentin: că e mereu autentic.

Are un mod foarte direct, sincer și de multe ori frustrant de a comunica.

Îți zice lucrurile în față. Și hai să fim serioși: știi că ĂLA e adevărul.

Elefantul din cameră (adică eu – literalmente – atunci când am decis că trebuie să slăbesc).

Chiar dacă stilul câteodată sperie (sau inserează problema aici), Valentin spune mereu adevărul.

Și asta e important. Mai ales într-o lume în care din ce în ce mai mult trebuie să ascundem adevărul sub tot felul de forme și straturi și să fim politically correct, bla.

În plus, eu nu vreau să trăiesc într-o lume în care nu pot să fiu autentic. Și de aia mi-a plăcut mereu stilul lui Valentin. Inclusiv când mi-a zis fără ocolișuri că m-am îngrășat și că nu e bine. Ah, sigur, n-a durut mai puțin, dar adevărul era ĂLA.

De ce să trăim în frică și frustrare? Fii, (wo)man, autentic!

✅ Lecția 5: Ne ridicăm mereu de jos pentru că altă opțiune nu există

Cred că rar am văzut om mai rezistent decât Valentin. Care mereu să se ridice de jos.

Și credeți-mă că și-a luat multe „în freză”, cum se zice.

Aici nu e povestea pe care o pot spune eu. Vă invit să citiți aici pe Substack mai multe și poate vă spune și Valentin mai multe pe măsură ce ne mai vedem.

Dar atât am să spun: omul ăsta mereu a revenit, indiferent câte lovituri a primit. Vă spune omul care a și împărțit la rândul său destule eșecuri cu el.

Depindem doar de noi, deci trebuie să ne ridicăm. N-avem încotro.

✅ Lecția 6: Să lucrăm cu cei mai buni

Aici este poate cea mai tare lecție de business.

Valentin mereu s-a înconjurat de cei mai buni oameni. Pentru orice, indiferent. De la frizer, fotograf, contabil, la toată echipa Body Engineering.

De exemplu, mai jos sunt alături de Cosmin Tănase, consultant-vedetă pe nutriție și fitness. Un om cu extraordinar de multe cunoștințe și un talent excelent la a te face să înțelegi procesele din corp.

Și mai sunt și alții. Suntem o întreagă echipă.

Aș vrea să-l menționez aici și pe maestrul Filip, alt profesionist desăvârșit, care nu a pus geană pe geană toată noaptea trecut să termine de editat toate module video să putem lansa programul complet azi așa cum v-am promis.

Sunt oameni foarte competenți.

Și mai sunt și eu, care de obicei apar pe o scenă, mă prostesc 10 minute, fac mic drop 🎤 și plec.

Și îmi place să cred că, pentru că sunt și eu acolo și am reușit să-l „păcălesc” pe Valentin atâția ani că sunt și eu bun, înseamnă că am făcut totuși ceva bine 😉😃

Aici eram ironic.

Ați înțeles ideea.

✅ Lecția 7: Slăbit. Business. Scris. [Insert activity here]. Same thing. De fapt e despre perseverență și activitate constantă

Asta este. Nu am fost binecuvântați cu un genetic excelent. N-am primit, ca Donald Trump, un „împrumut” de 1 milion de dolari de la tata.

Nu ne-am născut cu o lingură de argint în gură (din englezescul „To be born with a silver spoon in one’s mouth” - adică a fi privilegiat).

Cumva partea asta nu e adevărată pe de-a întregul. Avem privilegiul să ne fi născut unde ne-am născut și să trăim practic cel mai bun moment din istoria acestei țări.

Avem privilegiul că suntem educați și că am învățat chestii de-a lungul timpului. Și avem privilegiul să fim înconjurați de oameni extraordinari.

Dar, practic, tot ce am realizat cu adevărat important a început acum mult timp și am muncit pentru asta.

Slăbitul se realizează cu activități și schimbări mici în fiecare zi. În fiecare zi. Câte puțin. Dar constant.

În business la fel. Another day, another dollar. Nu uitați că și noi am început de la aproape zero și am construit zilnic. Din aproape în aproape.

Valentin n-ar fi ajuns aici dacă nu scria în fiecare zi, dacă nu citea în fiecare zi, dacă nu practica ce vă spune și vouă. Dacă nu investea în fiecare zi în promovare și în oameni.

N-am văzut om mai perseverent ca Valentin, dispus să abordeze o situație din orice unghi posibil. Fie până rezolvă, fie până când cineva fuge. Să nu spuneți că nu v-am zis.

Ce încerc să vă spun este că Valentin a devenit peste noapte o senzație pe Substack. După ce a muncit mai bine de un deceniu.

Succesul de peste noapte vine după ani de muncă.

Muncă și studiu în fiecare zi. Perseverență. Și ieri, și azi, și mâine. Forever.

Asta este: trebuie să ne împăcăm cu ideea că pentru unii (adică noi, cei mai mulți), succesul nu vine peste noapte, ci prin muncă.

Pentru că bob cu bob se umple sacul.

✅ Lecția 8 (și favorita mea): „Da Valentin, dar…”

Este vorba despre acest mod fantastic al lui Valentin de a demonta obiecțiile.

De multe ori, lucrul ăsta se apropie de stand-up comedy.

Asta pentru că, de cele mai multe ori, 98% din obiecții sunt de-a dreptul hilare.

Să ne înțelegem: există cazuri în care obiecțiile referitoare la a urma programul lui Valentin sunt întemeiate. Situații medicale, familiale, financiare. You name it. Ele sunt acolo.

Însă, să fim serioși. Majoritatea obiecțiilor fac parte din categoria „Smiorcăiala cea de toate zilele”.

Suntem reticenți la schimbare. Ca să o spun frumos.

De aceea, unul din principiile programului este acest concept inovator de ZERO SMIORK.

Adică nu ne mai plângem, facem. Pentru că o să ne fie bine mai încolo. Vă promit eu.

✅ Lecția 9: Să ne bucurăm de momentele de bucurie

La mici la Obor. Sau cum îi mai spunem noi: al doilea birou al nostru.

Pentru că pe măsură ce viața se întâmplă, momentele de bucurie / liniște / etc. se întâmplă parcă din ce în ce mai rar.

A trecut peste noi un deceniu, provocări în familie, pandemii, contexte economice și politice și mult hate.

Și peste toate astea trebuie să fim și oameni de business buni, familiști buni, buni profesioniști, buni la tot și la toate.

De aceea, de fiecare dată când ne vedem live, este un moment de bucurie. De multe ori, avem la dispoziție poate o oră, poate două, poate mai puțin. Și de aia contează momentele astea.

Nu aveți idee.

Deci: să ne mai și bucurăm, zic.

✅ Lecția 10: Lucrurile cu adevărat bune în viață se plătesc scump

Adică adevărul. Dragostea. Entuziasmul. Liniștea. Libertatea.

Și astea nu se plătesc doar cu bani.

Banii sunt și ei acolo - combustibil - ca să ne ducă mai departe.

Dar plătim cu alte „monede”.

• Cu timp.

• Cu nervi.

• Cu lacrimi.

• Cu sânge (câteodată).

• Cu energie. De toate felurile. Dar mai ales mentală.

---

Mai sunt și alte lecții. Momentan cred că e destul. Dar o să mai vină.

Am scris mult și dezlânat, dar asta e pentru că am încercat să distilez 10 ani într-un articol cât mai succint.

Mă rog, o să devin mai bun, dar momentan atât s-a putut.

Deci, așa cum ziceam și mai sus, mai avem multe de făcut. Vorba lui Valentin: „abia ne-am încălzit”.

Am citit, am scris, ne-am umplut sufletele.

Acum hai la treabă.

Avem de slăbit, avem de câștigat sănătate, avem de învățat, avem de recuperat ce am distrus în zeci de ani. Avem de trăit. Bine.

Trebuie ca schimbarea să pornească de undeva, nu? Uite un exemplu:

⬇ ⬇ ⬇

Asa cum zice și Valentin:

caption...

Hai, mergem înainte.