Am stat 2 ani la all Inclusive și nu m-am îngrășat
Ți-ai pus vreodată întrebarea cum ar fi să trăiești constant într-un complex unde să ai acces de 3 ori pe zi la alimentație ca la ALL INCLUSIVE?
Cum crezi că ar arăta corpul tău după doar câteva săptămâni, darămite după câțiva ani?
Am lucrat timp de 2 ani (2011 - 2013) în Arabia Saudită (Al Jubail) și rolul meu era să implementez managementul de risc pe un proiect de 14 miliarde de dolari.
Slăbisem în 2010 și mă mențineam pentru prima oară în viață mai mult de 1 an și eram dispus să fac orice să nu pierd acest trofeu.
Locuiam într-un campus în deșert chiar lângă rafinăria în construcție și aveam un restaurant unde la fiecare dintre cele 3 mese se pregăteau pe lângă mâncare, tăvi cu prăjituri calde, pizza, paste, aveam până și dozator de înghețată, sucuri la discreție, fructe… Sună bine, nu?
Sigur că am avut o perioadă în care am gustat din toate dar imediat am căutat o strategie prin care să pot să evit să mă ating de mormanele de dulciuri.
Știam exact că ciupitul zilnic înseamnă cumulativ o catastrofă în 2 ani.Nu era un „risc” să mă îngraș, era pur și simplu o certitudine.
Risc înseamnă probabilitate și impact. Ce probabilitate era să mă îngraș mâncând dulciuri zilnic? Aproape de 100% desigur.
Ce impact ar fi avut această consecință? Pe vremea respectivă devastatoare.
Pentru prima oară în viață, de când vă știam aveam greutate normală și mă mențineam de mai bine de 1 an fără fluctuații mari de greutate. Îmi trăiam visul.
Nu concepeam pentru nimic în lume să pierd acest avantaj.
Pentru prima oară în viață purtam cămăși băgate în pantaloni, puteam să stau drept în prezentări și aveam încredere în mine când vorbeam în fața a zeci de specialiști.
Pentru prima oară în viață nu mai eram transpirat când vorbeam „în public”, nu îmi mai tremura vocea și nu trebuia să mă mai gândesc că poate sunt judecat că sunt gras.
Poate unii nu au nicio problemă să stea cu kilograme în plus. Nu m-am complăcut niciodată cu „condiția de gras”.
Eu am perceput întotdeauna kilogramele mele ca pe un handicap, un semn de mediocritate.
Ziceam că aveam un restaurant în campus unde la fiecare dintre cele 3 mese se pregăteau pe lângă mâncare, tăvi cu prăjituri calde, pizza, paste și alte bunătăți.
După câteva săptămâni am găsit soluția. Când treceam cu tava pe lângă rafturile cu dulciuri pur și simplu mă uitam în direcția opusă.
Țin minte că eram cu tava la masă la un moment dat și un coleg m-a întrebat: „Și ce avem dulce azi?”.
Nu am știut ce să-i răspund. După câteva luni de repetiție obsesivă gestul devenise reflex, intrase în subconștient. Ajunsesem să nu mă mai uit niciodată la raftul de prăjituri.
În cei 2 ani am avut colegi care au pus 20, 30, 40 kilograme dar și colegi care au stat pe lângă mine și au dat jos 20, 30 sau chiar 40 de kilograme și au ajuns în cea mai bună formă din viața lor.
Ei au fost primii membrii ai comunității înainte să existe Body Engineering.
Munca era muncă, dar după program mâncam regulamentar și făceam mișcare. Alergam, înotam, mergeam la sală, jucam volei sau tenis de picior în echipă cu băieții mei.
Și azi fac la fel când trec pe lângă covrigării, patiserii, cofetării sau tăvile de pateuri de prin birouri.
Vad o covrigărie, mă uit vis-a-vis sau în telefon. Este un gest reflex.
Adevărul este că mirosul îmi aduce aminte de viața mea veche dar produsele îmi provoacă repulsie pentru că îmi aduc aminte de acei zeci de ani de chin.
Aplică această strategie și îți promit că după doar câteva săptămâni de repetiție gestul îți va intra în subconștient.
Până la urmă covrigăria aia nu se mută de acolo. Pateurile și dulciurile (mâncarea gunoi) nu va dispărea vreodată de la birou.
Când nu poți schimba mediul din jurul tău TU trebuie să îți schimbi comportamentul, să te adaptezi ca un cameleon ca să câștigi pe termen lung.
Îți scriam mai sus că pentru prima oară în viață slăbisem și mă menținusem timp de 1 an.
Reușisem ceea ce îmi doream de când eram mic și eram dispus să fac orice și să nu pierd ceea ce muncisem 2 ani.
Motivația mea mea puternică venea din a nu pierde ceva, nu din a câștica ceva. Așa am auzit că funcționează și în vânzări, oamenii cumpără din frica de a nu pierde.
Poți aplica aceeași strategie când te duci la cumpărături. Eevită zonele cu dulciuri, chipsuri, pâine caldă și astfel vei aduce în casă doar alimentele sănătoase, utile corpului tău.
Nu pui în coș mâncare gunoi > nu o cumperi > nu o aduci în casă > nu poftești > nu te abții > slăbești rapid > te menții ușor toată viața.
Vezi unde trebuie să depui un strop de voință? Să nu pui mâncarea gunoi în coș. Și poți să faci asta u;or dacă eviți raioanele dedicate.
Odată ajuns acasă cu mâncare gunoi va trebui să investești constant un munte de voință să te abții.
Alegerea alimentelor în detrimentul produselor este probabil cel mai important demers către succes.
Apoi tot ce va trebui să faci va fi să aștepți să treacă timpul să ajungi în cea mai bună formă din viața ta!
Din ianuarie procesatorul nostru de plăți (Paylike) își închide activitatea în România așa că din 2024 suntem nevoiți să facem niște schimbări.
Vom muta modulele video din programul Weightless pe un canal nou de Substack și vei putea avea acces la ele tot pentru 47 de lei pe lună ca și până acum, doar că plata se va putea face doar pe un an în avans (577 lei/an).
Tot din 2024 toate modulele video vor fi refăcute complet și aduse la zi pe canalul nou de Substack.
Deci practic când te înscrii în ianuarie parcurgi modulele video din programul Weightless, iar după ce te-ai încălzit un pic primești fără să faci nimic în plus programul Weightless 2.
Încă un avantaj major va fi că vei avea acces la toate modulele video în aplicația Substack, deci nu va mai fi nevoie să te mai loghezi pe un site cu user și parolă de fiecare dată.
Sună bine?
Vrei să faci parte din elită să poți pune întrebări în timp real și să propui subiecte pentru articole noi? Apasă pe Start trial. E 1 leu pe zi.